Duminica icoanelor: ce au apărat Părinții de la Sinodul al VII-lea Ecumenic

Hotărârea principală a fost limpede: iconoclasmul — lepădarea și distrugerea icoanelor — a fost condamnat ca erezie, iar cultul sfintelor icoane a fost restabilit. Părinții au formulat o distincție pe care ortodoxia o ține până azi: cinstea acordată icoanei trece la prototip, adică la persoana reprezentată, și nu se oprește la lemn, culoare sau materie. Nu se închină nimeni la scândură; se cinstesc Hristos, Maica Domnului și sfinții, după cum arată icoana.

Definiția dogmatică a sinodului a îngăduit pictarea icoanelor pe vase, veșminte, ziduri, în case sau la răspântii. De aici vine, pe scurt, peisajul familiar al ortodoxiei românești: iconostasul din biserică, icoana din living, crucea de pe drum. Controversa din secolul al VIII-lea nu era doar despre „tablouri”: atingea întruparea reală a lui Hristos, atitudinea față de materie și sensul mântuirii în lumea văzută.

De ce contează pentru credincioși, azi

În limbajul pastoral ortodox, icoana e adesea numită „fereastră spre veșnicie”: nu înlocuiește rugăciunea, dar o ajută să se adune. Când intră cineva în biserică și se închină la icoana Mântuitorului sau a Maicii Domnului, face exact gestul pe care Sinodul de la Niceea l-a apărat. Fără acea hotărâre, cultul icoanelor ar fi rămas sub semnul interdicției, iar viața liturgică a Ortodoxiei ar fi arătat altfel.

Calendarul Bisericii leagă pomenirea Părinților de la Sinodul VII de data de 11 octombrie: dacă această dată cade duminică — ca în 2026 —, sărbătoarea se ține chiar atunci; altfel, în duminica următoare. Aceiași apărători ai icoanelor sunt pomeniți și în prima duminică din Postul Mare, Duminica Ortodoxiei. Două momente pe an, același mesaj: icoana nu e lux, e mărturisire.

Sfinții zilei: Filip diaconul și Teofan Mărturisitorul

Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei șapte diaconi, e deosebit de Sfântul Apostol Filip din cei Doisprezece. După uciderea cu pietre a Sfântului Ștefan, diaconul Filip a propovăduit în Samaria, a botezat mulțimi și pe Simon Magul, apoi pe demnitarul etiopian al reginei Candace. Apostolii l-au hirotonit episcop și l-au trimis în Tralia Asiei. A murit în pace și a fost înmormântat în Cezareea Palestinei.

Sfântul Ierarh Teofan Mărturisitorul, episcopul Niceei († 850), a suferit pentru aceeași cauză pe care Sinodul o apărase cu un veac înainte. Între 817 și 842 a fost întemnițat pentru apărarea icoanelor, în timpul împăraților iconoclaști. După ce împărăteasa Teodora a restabilit cultul icoanelor, Patriarhul Metodie l-a hirotonit mitropolit al Niceei. Teofan a alcătuit canoane și cântări pentru cinstirea sfintelor icoane și a murit în 850.

Pentru românii ortodocși, ziua de 11 octombrie e și o invitație liniștită: să treacă pe la biserică, să aprindă o lumânare, să se închine la icoanele pe care Părinții le-au apărat la Niceea. Nu e nevoie de polemici. E nevoie de memorie: cine a plătit ca icoana să rămână pe perete și pe iconostas.

Surse: Basilica.ro — Calendar ortodox 11 octombrie; sinaxar ortodox (Sf. Teofan Mărturisitorul); resurse-ortodoxe.ro — definiția Sinodului al VII-lea Ecumenic; pastorala Sfântului Sinod la Duminica Ortodoxiei (2024).